Cartea ofer? informa?ii complet inedite despre limbajul uman ?i specificul limbii române. De-a lungul timpului, limbajul oral a fost completat cu limbajul grafic: pictograme, petroglife, ideograme, logograme ?i litere. Alfabetul roman, format din semne grafice numite litere, p?streaz? tr?s?turi logografice indicând astfel o origine legat? de scrierea logografic?. Volumul cuprinde ?i o abordare holistic? a unei selec?ii de o sut? de cuvinte române?ti autoexplicative, ale c?ror sensuri se reveleaz? prin elemente de compunere, dubl? semnifica?ie ?i tr?s?turi logografice. Fiecare termen este expus riguros, de la etimologia sugerat? de structura sa lexical?, la semantica conceptului desemnat ?i leg?turile acestuia cu realit??ile naturale ?i sociale. Termenii acoper? domenii variate - spiritualitate, lingvistic?, istorie, geografie, medicin? ?i jurispruden?? - ?i au utilitate în plan individual ?i social. Concluziile acestei cercet?ri arat? în mod conving?tor faptul c? numeroase cuvinte române?ti sunt nelexicalizate deoarece func?ioneaz? ca radicali indicând astfel faptul c? ele sunt r?d?cini arhaice. Mul?i dintre ace?ti termeni au fost prelua?i de latin?, de limbile romanice ?i de alte limbi prin intermediul procesului de lexicalizare ceea ce contrazice ideea unei deriv?ri a limbii române din latin?. Astfel, teoria potrivit c?reia 92,23% din vocabularul românesc ar avea origine str?in? este infirmat?, iar limba român? ?i-a rec?p?tat locul binemeritat. Toponimele din fostul Imperiu Roman ce decurg din patronime române?ti sugereaz? c? str?mo?ii românilor au fost primii întemeietori ai acelor regiuni. Toponimul autohton Ardeal provine din perspectiva b??tina?ilor, în timp ce variantele str?ine reflect? punctul de vedere al celor care, traversând p?duri, veneau din afara regiunii. Toponimele endonimice din Ardeal descriu fidel relieful ?i arhitectura local?, în timp ce cele exonimice nu reu?esc acest lucru ceea ce este o dovad? c? locuitorii români au fost primii care au denumit aceste locuri.