A WORLD OF POETRY. Poems

This book is in Romanian. It is Adrian Vizireanu's first selection of poems. Adrian Vizireanu has a distinguished voice among the new Romanian poets.

Volumul de versuri O lume de poezie de Adrian Vizireanu ne prezintă un poet al dorului, al ataşamentului faţă de valorile tradiţionale exprimat cu mijloace moderne, tulburătoare.

Iată c teva dintre poemele din volum:

Blidaru

Urc nd pe scări de frunze, parfumul de salc m
se zbenguie prin trunchiuri pestriţe de fag,
juc ndu-se de-a ascunselea pe cărările aerului,
cu mirosul jilav din gămăliile de muşchi.
Spre amiaz şi umbreşte oboseala h rjoanei,
sub pălării de ciuperci, nvelindu-se cu amintiri.
Urc g f ind prin p lcuri de melancolie,
pitulate după alb de mesteceni.
Urc cobor nd prin timp spre un cer de demult.
Inima mi-o simt fugind nainte,
hoinărind printre s nzienele prinse n hore de z ne.
Tremur nd, perdeaua de frunze se dă feciorelnic de-o parte,
deschiz nd pleoapa pădurii spre pisc.
Acolo, văd cum timpul se caţără pe ziduri de granit,
arunc ndu-mi-se de g t ntr-o mbrăţişare cu urlet de lup.
mi aşez fruntea pe piatra străbunilor mei,
simţind cum lichenii mileniilor mi inundă t mplele.
Se nasc n mine bărbaţi cu părul cărunt,
iar suliţe cu v rf de plug mă străpung,
devenind mesager ntre lumi.
Deodată,
mă agăţ de gigantice glezne pline de rouă.
Eşti tu, Zamolxe?

Adevărul?

Adevărul perindă prin noi
dinainte de timp, de lumi, de cuv nt.
Privind spre ţărmuri, prin stele
agăţate n candelabre de galaxii,
de m nă cu iubirea, nt iul cuv nt,
nlănţuie totul contopit n "a fi."
Stă ascuns n abisul mării de suflet,
aştept nd să laşi pleoapa inimii deschisă
pentru clipa n care,
ţi se va arăta n rochie de mireasă.
Adevărul e o săm nţă care ncolţeşte n noi,
doar udată cu puritatea din lacrima dragostei.
Din păm ntul incertitudinii,
copacul adevărului se ridică,
adăp nd la umbra lui
doar pe cei nsetaţi de axiomele lumii.
Adevărul e muzica ce roteşte n transă
cu sfere dervişe din haos,
din rotire lu nd trup, forme şi fapte,
hrănite din inocenţa copilăriei,
şi dragostea tinereţii.
Adevărul nu a fost şi nu va fi, ci doar este,
aştept nd timid, n etern,
să-l curtezi cer ndu-i m na,
pentru ca n noaptea nunţii
să-ţi destăinuie n sărut lumea.

Argus

Simt diafragme cresc ndu-mi pe trup,
le ating şi n v rful degetelor mi se nasc pleoape.
Rănit de lumina din jur,
sufletul şi-a hotăr t metamorfoza.
Mut nd vibraţia cuantei din lumi n vise,
mă transform,
dorm,
şi mă nasc Argus.
E singurul drum prin care sfinţenia luminii
mi poate străpunge trupul fără să doară,
e singurul drum prin care, fără să am ochii nchişi,
pot vedea Liniştea.