The Colt of Wind. A Children's Novel

This book is in Romanian. It is the work of the great Romanian poet, publisher, journalist, and children's writer Petre Ghelmez. This book initiates young and very young readers in the mystery of living in the countryside.

M nzul de V nt...

Un M nz de V nt are fiecare om cu el. Om şi M nz merg din copilărie mpreună, ca doi prieteni buni, la bine şi la rău - şi nt mplările unuia sunt, de fiecare dată, şi ale celuilalt. Drumul lor este tot at t de scurt sau tot at t de lung, la am ndoi. La fel de lin sau de av ntat, la fel de limpede sau de ntunecat, şi tot at t de lin sau de prăpăstios, la unul ca şi la celălalt. C nd piere făptura aceasta curată şi luminoasă, făcută din nimic şi din totul, care poate transforma ntr-o clipită chiar un automobil orgolios şi elegant ca al meu ntr-un abur de lumină, atunci piere şi drumul.

Piere calul, piere şi călăreţul.

...]

Asfaltul se transformă şi el ntr-o c mpie ntinsă, cu iarbă mătăsoasă, mpestriţată de fluturi şi flori. Cişmeaua automată, din colţul străzii, devine izvor plin de răcoare. ...]

Noroc că agenţii de circulaţie pe l ngă care trec eu - vreun băiat chipeş ori vreo fată nostimă, n uniforma ei militărească - nu ştiu ce e cu mine şi aşa scap cu faţa curată. Mă opresc ei din c nd n c nd, la c te o intersecţie sau la c te un panou indicator şi-mi atrag atenţia: "Aţi condus cu viteză prea mare " Ori: "N-aţi pornit la timp şi aţi ncurcat circulaţia." Sau, şi mai grav: "Aţi ncălcat regulamentul, trebuie să vă amendăm "

Ei nu văd M nzul meu de v nt, roşcat şi suplu, uşor şi ager ca g ndul, care mă poartă n aceeaşi clipită pe toată faţa păm ntului, n stele şi-n lună, fără să-mi ceară nici măcar o tavă de jăratec, aşa cum spune povestea că i-a cerut m rţoaga aceea neputincioasă lui Făt-Frumos, pentru a se preface n cal naripat.

C t mai e vreme, p nă nu ajungem la o intersecţie periculoasă, vreau să vă povestesc c te ceva despre M nzul meu de V nt, care a existat, tot at t de adevărat cum n-a existat, n copilăria mea, şi cu care şi acum mă mai nt lnesc din c nd n c nd.

n zadar mă fac eu că i-am uitat chipul, n zadar ncerc să cred că nu-i mai nţeleg vorbele şi mersul. E de-ajuns ca, sub apăsarea unei raze de soare sau de lună, o frunză să se desprindă de pe creangă şi ştiu că acolo se află el, M nzul de V nt. Aud, tropotitul copitelor sale mărunte n spatele meu, mă ntorc şi nu-l văd. Se mişcă iarba n faţa mea, dar nimeni nu trece. Mă mulţumesc atunci să ascult şi să-i transcriu aici, pe h rtie, poveştile. Şi ndată apar urechile-i agere şi botul lui umed, din rămurişul umbros şi sonor al cuvintelor. At t de aproape At t de departe ...

Petre Ghelmez