Trenul alerga cu repeziciune, pana la destinatie mai avea cateva ore, localitatea se gasea undeva in vest, la granita cu Ungaria. Oana scoase hartiile din mapa si le studie cu atentie. Avea localitatea, schita terenului, contractul de donatie, totul parea in regula. Bunicul ei o educase, si o invatase cum s-a priceput el mai bine, in plimbarile lor prin gradina, ii repeta mereu, ca cel mai de pret lucru in lumea aceasta este libertatea, sa iubeasca din tot sufletul, sa observe natura, florile, oamenii, copacii, cerul, si sa priveasca latura frumoasa a lucrurilor, dar niciodata, pentru nimic in lumea sa nu-si dea libertatea, nimanui.