Între dunele aurii ale de?ertului ?i v?ile r?coroase ale oazelor, se în?l?a un regat de o frumuse?e neasemuit?.Regatul de Aur, a?a cum era numit de cei ce îl admirau, str?lucea sub soarele arz?tor al Orientului.Palatul regal, cu domurile sale înalte ?i pere?ii împodobi?i cu mozaicuri delicate, p?rea un vis s?pat în piatr?, un simbol al puterii ?i în?elepciunii.Împ?ratul Jalal, un conduc?tor respectat, era cunoscut pentru judecata sa dreapt? ?i cump?tarea sa în decizii.Lâng? el, împ?r?teasa Nuriyah, o femeie de o frumuse?e rar? ?i o inteligen?? ascu?it?, î?i împ?r?ea zilele între îndatoririle cur?ii ?i grija fa?? de poporul s?u.În ochii supu?ilor, ea era un simbol al blânde?ii ?i al compasiunii, dar în inima sa purta o responsabilitate pe care nimeni nu o b?nuia.Noaptea, când întunericul acoperea ora?ul ?i to?i credeau c? familia regal? se odihne?te, împ?r?teasa Nuriyah îmbr?ca un ve?mânt zdren?uit, î?i acoperea fa?a cu un v?l pr?fuit ?i p??ea în str?zile înguste ale ora?ului sub numele de Zahra.Se furi?a printre negustori, se amesteca printre cer?etori ?i asculta plângerile celor oprima?i.Ea era ochii ?i urechile palatului în locuri unde nimeni nu îndr?znea s? se aventureze.Ora?ul din jurul palatului era un loc plin de culoare ?i via??.Ziua, pie?ele r?sunau de strig?tele vânz?torilor ce ofereau mirodenii aduse din ?inuturi îndep?rtate,?es?turi de m?tase ?i bijuterii str?lucitoare.Me?te?ugarii ciopleau lemnul cu m?iestrie, iar poe?ii recitau versuri sub umbra finicilor.Dar odat? cu l?sarea serii, un alt ora? prindea via??, unul în care ho?ii ?i escrocii î?i f?ceau de cap, în care cei slabi erau exploata?i ?i în care corup?ia se întindea precum o molim?.