Noaptea era t?cut?, cu o lini?te ce ascundea tensiunea invizibil? care p?rea s? atârne în aer.Damian st?tea în mijlocul camerei slab luminate, cu o ?igar? aprins? între degete.Fumul se ridica încet, înv?luindu-i chipul odat? fermec?tor, dar acum obosit ?i marcat de urmele timpului ?i ale alegerilor gre?ite.Ochii lui, cândva plini de ?arm ?i siguran??, reflectau acum o alt? poveste, una despre pierdere, regret ?i o sete de izb?vire pe care nu o putea ignora.Lâng? el, pe o mas? mic?, z?ceau câteva fotografii îndoite.Chipuri familiare;Ana, Maria, Clara, Elena, fiecare dintre ele o amintire vie a trecutului s?u.În fiecare zâmbet capturat pe hârtie se ascundea o poveste: de speran??, de tr?dare, de durere.Damian întinse mâna spre una dintre ele, privindu-l pe el însu?i într-o vreme când înc? p?rea c? de?ine lumea.Î?i amintea perfect momentul în care fusese f?cut? acea poz? un moment de triumf fals, construit pe secrete ?i minciuni.Dar lumea lui Damian nu fusese niciodat? una solid?.Fusese o iluzie, o re?ea de fire sub?iri ?esute din manipulare ?i putere efemer?.Fiecare decizie luat? îl împinsese mai departe de ceea ce ar fi putut fi, pân? când totul se pr?bu?ise cu o for?? devastatoare.Î?i pierduse totul, controlul, averea, respectul celor pe care îi considerase ai lui.Dar cel mai grav, pierduse o parte din sine, partea care odat? visase la ceva mai mult decât s? domine ?i s? distrug?.Damian ?tia c? era la o r?scruce.Cu fiecare zi care trecea, sim?ea cum trecutul s?u îi devora prezentul.Fiecare umbr?, fiecare col? al camerei în care se refugiase îi amintea de fe?ele celor pe care îi tr?dase.?i, totu?i, undeva adânc în el, înc? pâlpâia o scânteie.Nu ?tia dac? era speran?? sau doar dorin?a disperat? de a se ridica din ruin?.F?cu un pas spre geam ?i privi în noaptea întunecat?.Întrebarea care îl m?cina era simpl?, dar imens? putea el s? se schimbe? Sau era condamnat s? r?mân? un prizonier al deciziilor sale?