Sus, pe crestele ascu?ite ale mun?ilor, acolo unde doar vulturii cuteaz? s? zboare ?i unde norii î?i las? umbrele t?cute peste pr?p?stii adânci, tr?ia o floare de col?.Nu era o floare obi?nuit?.N?scut? din roua dimine?ii ?i binecuvântat? de lumin? lunii, ea cre?tea singur?, ascuns? de ochii lumii, cu r?d?cinile prinse adânc în piatra rece ?i visurile ag??ate de cer.Se numea Edelia, un nume nerostit de nimeni, dar purtat cu mândrie în t?cerea muntelui.Zi de zi, vântul îi cânta cântece vechi, iar stelele o vegheau.Dar inima ei vegetal?, nev?zut? ?i neauzit?, tânjea dup? altceva.O dorin?? adânc? o f?cea s? tremure în nop?ile limpezi: s? poat? merge, vorbi, sim?i...s? fie om.S? coboare în lumea de jos, acolo unde râurile râd, copiii se joac? ?i oamenii î?i împart iubirea ?i durerea.Ani la rând, Edelia a visat cu ochii spre zare.Dar cine s-ar fi gândit c?, într-o zi, pa?ii unei femei b?trâne, cu ochi ca mu?e?elul ?i miros de iasomie, aveau s? se apropie de stânca ei? Era Zâna Floraea, zei?a florilor, o fiin?? b?trân? ca p?mântul, dar plin? de blânde?e.Ea putea vorbi cu toate plantele ?i sim?ea, în acea floare de col?, o altfel de via??.Atunci, în adierea vântului, Edelia ?i-a în?l?at rug?ciunea.Nu pentru nemurire, ci pentru via??.Pentru sim?ire.Pentru a cunoa?te lumea cu toat? frumuse?ea ?i greutatea ei.?i zâna a ascultat...Aceasta este povestea unei flori care a îndr?znit s? viseze mai departe decât linia orizontului.Povestea unei inimi fragile, n?scute din munte, care a coborât în lume nu ca s? se piard?, ci ca s? înfloreasc? altfel.