P?mântul era înc? tân?r, înv?luit de o lini?te aproape ireal?.Soarele, la r?s?rit, arunca lumini aurii peste dealuri ?i v?i, dezv?luind o lume f?r? pete, neatins? de suferin?? sau violen??.Adam ?i Eva, primii oameni crea?i, tr?iau cu speran?a în viitor, iar copiii lor, Cain ?i Abel, erau pentru ei simboluri ale isp??irii ?i ale promisiunii divine.Cain, primul n?scut, era un b?rbat de statur? impun?toare, cu bra?e puternice ?i ochi întep?tori.Era mândru de munca sa în ogor, unde fiecare brazd? ?i fiecare plant? erau rezultatul efortului s?u neobosit.Abel, fratele s?u mai mic, era p?stor.Cu o blânde?e care aproape contrasta cu fermitatea lui Cain, Abel éra iubit de animalele pe care le conducea ?i avea un suflet care p?rea s? vibreze în armonie cu cerurile.Cei doi fra?i aveau responsabilitatea de a aduce jertfe Domnului, fiecare din roadele muncii sale.Pentru Cain, aceasta era o obliga?ie, o datorie pe care o respecta din respect pentru tat?l s?u ?i din frica de Dumnezeu.Abel, în schimb, încorpora o devo?iune sincer? ?i o dragoste pur? pentru Creator.Când aduceau darurile lor, diferen?a dintre cei doi era evident?.Într-o zi, Cain ?i Abel s-au dus s? aduc? jertfe.Cain a ales roadele ogorului s?u: grâu, fructe ?i semin?e, toate crescute cu sudoarea frun?ii sale.Abel, într-o demonstra?ie de generozitate sincer?, a oferit cele mai bune oi din turma sa, mieii cei mai tineri ?i f?r? cusur.Focul altarului lui Abel a izbucnit cu putere, ca ?i cum cerul ?i-ar fi trimis binecuvântarea direct asupra lui.Dar altarul lui Cain a r?mas rece ?i mut.Cain a privit scena cu furie ?i frustrare.De ce ar fi fost jertfa lui Abel mai bun?? De ce Dumnezeu ar fi primit darurile fratelui s?u în timp ce pe ale lui le respingea? Gândurile îl sfârtecau, fiecare în?ep?tur? a geloziei adâncindu-se în sufletul s?u ca o ran? vie.