Era o noapte înv?luit? în mistere ?i umbre, într-un col? al lumii unde timpul p?rea s? nu aib? putere.Cerul, pictat în tonuri de indigo ?i argintiu, era pres?rat de stele ce ardeau ca ochii unor fiin?e str?vechi, martori t?cu?i ai unei pove?ti nerostite.Pe p?mânt, o paji?te întins? ?i m?rginit? de o p?dure înc?rcat? de secrete se desf??ura precum o mare de verde întunecat.Acolo, în mijlocul acelui loc atemporal, se afla o construc?ie bizar? un cerc de pietre monolitice, acoperite cu rune str?lucind palid.Din mijlocul cercului izvora o lumin?, pulsând ca o inim? gigantic?, atr?gând spre ea privirea ?i sufletul oricui se apropia.Portalul, a?a cum îl numeau vechile legende, era sigilat de secole ?i totu?i vibra în acea noapte cu o energie aparte, ca ?i cum ceva îi încerca grani?ele.În apropiere, ascuns în umbra unui stejar str?vechi, un b?trân st?tea cu o carte masiv? în bra?e.Pelerina sa din stof? groas? era pres?rat? cu praf de stele, iar ochii s?i, orbite de timp, priveau dincolo de ceea ce era vizibil.În fa?a sa, în carte, paginile fuseser? scrise cu cerneal? de aur, iar literele dansau pe pergament ca ?i cum ar fi fost vii.B?trânul era Cronicarul, paznicul cunoa?terii lumilor,?i acea noapte avea s? fie una de cotitur? pentru toate cele trei ?inuturi.
-Timpul a venit...murmur? el cu o voce mai degrab? sim?it? decât auzit?.Cuvintele sale se dizolvar? în aer, iar cartea din mâinile lui se deschise singur?, dezv?luind o pagin? goal?.Din cer, o stea c?zu cu repeziciune, str?pungând atmosfera ca o s?geat? divin?, iar în momentul în care atinse paji?tea, un fior str?b?tu p?mântul.În alt? parte a lumii, într-un sat umil, un tân?r p?stor vis? ceva ce nu mai visase niciodat?.Roderic, cu p?rul ?aten ?i ochii ce reflectau o curiozitate perpetu?, se trezi brusc, cu inima b?tând nebune?te.Visase un cerc de pietre ?i o lumin? orbitoare.O voce îi rostise numele, iar apoi un susur ciudat îi str?b?tuse mintea: