n întinderea nesfâr?it? a de?ertului, unde soarele arde cu o intensitate nemiloas? ?i vântul cânt? pove?ti vechi de mii de ani, s-a n?scut un glas care a schimbat destinele celor care au tr?it sub cerul înstelat.Era un glas care nu r?suna din arme sau din lupte, ci din cuvinte, cuvinte rostite, cântate ?i purtate de vânturi dincolo de dunele de nisip.De?ertul, aparent sterp ?i lipsit de via??, ascundea secretele unui popor care supravie?uise mileniilor, ghidat de stele ?i de în?elepciunea str?mo?ilor.Acolo, în pustia Paran, un tân?r pe nume Mi?ma ?i-a ascultat chemarea.Era unul dintre cei doisprezece fii ai lui Ismael, un p?stor al lini?tii ?i al pove?tilor, menit s? devin? mai mult decât un simplu lider tribal.Mi?ma avea darul rar de a auzi glasul de?ertului, de a în?elege ?oaptele vântului ?i de a le transforma în cântece ce alinau sufletele ?i unificau inimile.Povestea începe într-o noapte t?cut?, când cerul era o mare nesfâr?it? de stele, iar Mi?ma, doar un tân?r atunci, st?tea lâng? un foc de tab?r? al?turi de tat?l s?u, Ismael.Focul pâlpâia slab, dar ochii b?iatului str?luceau intens.
-Tat?, întreb? el, cu glasul abia mai puternic decât ?oapta vântului, ce r?mâne dup? noi, când nisipul ne acoper? pa?ii?