Înainte ca omul s? în?eleag? moartea, înainte ca floarea s? închid? petala la asfin?it, a fost o tain? t?cut? care unea lumea de sus cu lumea de jos.Numele ei era Persefona.N?scut? din iubirea p?mântului roditor, fiica Demetrei, zei?a grânelor, ea a fost, la început, doar un zâmbet în lumin?, o copil? crescut? printre crini ?i raze.Era Kore,"fecioara", f?r? umbr?, f?r? team?.P?zit?, ferit?, iubit? cu o intensitate care nu l?sa loc mor?ii.Dar nicio floare nu r?mâne ve?nic înmugurit?.Într-o zi, p?mântul s-a deschis, iar din adâncurile sale a urcat Hades, zeul lumii de dincolo,?i a r?pit-o în t?cere.Un act de for??? Da.Dar ?i o chemare.O coborâre care avea s? transforme fiica în regin?, zâmbetul în judecat?, via?a în ciclu.Persefona nu a devenit doar st?pâna umbrelor.Ea a devenit puntea dintre sfâr?it ?i început, între spicul frânt ?i s?mân?a care rena?te.În fiecare an, se rupe din îmbr??i?area mamei sale ?i coboar? în regatul umbrelor, iar lumea plânge cu frunze c?z?toare.Iar când revine, p?mântul tresare de dor ?i totul înflore?te.Ea este floarea lumii de dincolo, n?scut? din lumin?, hr?nit? de întuneric, înflorind doar în echilibru.Aceasta nu este doar o poveste despre zei.Este o poveste despre noi to?i: despre ceea ce pierdem ?i reg?sim, despre desp?r?ire ?i reîntoarcere, despre iubirea care se maturizeaz? în absen??, despre moartea care înva?? s? nu mai fie sfâr?it.Persefona tr?ie?te în fiecare lacrim? acceptat?, în fiecare zâmbet revenit, în fiecare ciclu al naturii ?i al inimii.Aceasta este povestea ei.Nu doar zei??.Nu doar regin?.Ci taina vie a echilibrului.Persefona - floarea care a înflorit în Infern ?i a transformat moartea în promisiune.