Am început acest dialog nu cu inten?ia de a scrie o carte, ci cu nevoia de a m? în?elege.M-am trezit într-o zi cople?it nu de o mare suferin??, ci de o lini?te grea, dens?, care nu m? mai l?sa s? m? ascund.Nu ?tiam cine sunt dincolo de rolurile pe care le purtam, fiu, tat?, prieten, muncitor, vis?tor.M? sim?eam viu, dar nu tr?iam.Mergeam înainte, dar nu ?tiam spre ce.Atunci am început s? scriu.Nu cu gândul la frumuse?ea cuvintelor, ci cu dorin?a de a-mi asculta sufletul.Nu scriam pentru al?ii, ci pentru mine.A fost, la început, o t?cere grea între mine ?i mine.Dar încet, cu r?bdare ?i cu sinceritate, vocea aceea dinl?untru a început s? prind? contur.Nu era o voce tare.Era o ?oapt? cald?, care nu judeca, nu for?a, ci doar întreba: "De ce fugi? De ce taci? Ce vrei, cu adev?rat?"Am descoperit, rând pe rând, c? fricile mele nu erau du?mani, ci por?i.C? durerea nu era un sfâr?it, ci o chemare.C? iubirea nu înseamn? perfec?iune, ci prezen?? deplin?.Am în?eles c? nu sunt aici s? devin cineva, ci s?-mi amintesc cine am fost dintotdeauna.Aceast? carte nu este o înv???tur?.Nu este un manual spiritual.Este o c?l?torie în?untru.O confesiune.Un ?ir de conversa?ii între partea mea care a uitat ?i partea mea care î?i aduce aminte.Între omul de azi ?i copilul care înc? locuie?te în mine.Între eu ?i Dumnezeu, a?a cum se ascunde El în mine.Poate c? ?i tu, cititorule, te vei reg?si pe alocuri.Poate nu.Dar dac? undeva, într-un col? t?cut al inimii tale, sim?i ?i tu nevoia de un dialog sincer cu sufletul t?u, atunci nu e?ti singur.Ne întâlnim aici.Nu în cuvinte, ci în Adev?r.Aceasta este începutul. Restul se va rosti de la sine.