La început nu a fost nici timp, nici form?, nici cuvânt.A fost doar o t?cere vie, din care s-a aprins, nev?zut, focul care une?te ?i destram? totul, dorul.Din el s-a n?scut Eros, fiul scânteii primordiale, al Haosului ?i Luminii, ori, dup? altele, fiul Afroditei ?i al necunoscutului.Nu conteaz? filia?ia, ci faptul: c? din nefiin?? s-a în?l?at o fiin?? care nu avea trup, ci doar putere de a atinge f?r? s? ating?, de a mi?ca f?r? s? apese, de a stârni f?r? s? rosteasc?.Eros n-a fost doar un zeu al iubirii.A fost începutul oric?rei mi?c?ri în suflet.Acolo unde gândul devine sim?ire, unde privirea caut? f?r? s? ?tie ce, unde dou? suflete se apropie f?r? cauz?, acolo e Eros.Aceast? epopee nu este doar despre dorin??, ci despre toate formele iubirii: iubirea inocent? ?i iubirea pierdut?, cea care arde ?i cea care vindec?, iubirea rostit? ?i cea care tace în piept o via??.Este o c?l?torie prin lumile zeilor ?i ale oamenilor, prin vis ?i amintire, prin t?râmurile nev?zute unde iubirea se na?te, moare ?i rena?te, cu ?i f?r? ajutorul zeilor."Eros: Cercurile dorin?ei" este povestea unei divinit??i care a înv??at s? fie om, a unui foc care s-a l?sat mistuit pentru a în?elege ce înseamn? s? iube?ti nu cu fulgere ?i s?ge?i, ci cu t?cere ?i curaj.Este o epopee care nu caut? un r?spuns definitiv, ci deschide o întrebare care ne va urm?ri mereu: Ce e iubirea, dar nu în mit, ci în noi??i poate, undeva între început ?i sfâr?it, vom în?elege c? Eros nu este deasupra noastr?, ci în fiecare dintre noi, ori de câte ori alegem s? sim?im, în loc s? fugim.Ori de câte ori iubim, chiar ?i f?r? s? fim iubi?i înapoi.