La ??z?toare fiecare Hongoro-mongoro-Bongoro-?ongoro povestea prin ce trecea, ?la c? s-a certat cu nevasta, ?la c? a fost la treierat ?î i s-a p?rut un ?arpe ?î când s-a dus nevast?-sa s? vad? era o bât?, ?la c? s-a luat la b?taie cu unu pe o cea?c? de rachiu, fiecare povestea ce-i pl?cea. Miezu' distrac?iei erau Gicu a lu' Pascu cu nevast?-sa, Florica. Ea spunea de el ?î el de ea; c? a c?zut Florica cu curu-n z?pad? ?î în z?pad? era un fier ?î i-a intrat fieru-n cur; c? Gicu s-a dus la veceu ?-a fost blana cr?pat? de ea, c? era gras? ?î el când a pus picioru a c?zut în veceu; de trecea o or?, dou? ?î nu sîm?ai.

În final, cartea asta este despre un om simplu care ?i-a tr?it majoritatea vie?ii într-un sat, dar care a avut atât de multe de spus încât a trebuit s? îi aduc un omagiu.

Lectur? pl?cut?, sau, cum ar zice tata:

"Hai, m?, f?, domni?oar? odat?, c? ne a?teapt? lumea!".