Nu ?tiu exact când am început s? m? pierd.Poate într-o noapte lini?tit?, în timp ce sp?lam vasele ?i ascultam ?tirile pe fundal.Sau poate în diminea?a în care m-am privit în oglind? ?i mi-am dat seama c? zâmbesc doar din obi?nuin??.Poate a fost mai devreme de atât.Poate m-am pierdut înc? din copil?rie, când am înv??at c? trebuie s? fiu cuminte, s? ?in genunchii lipi?i ?i privirea în jos.Am fost so?ie.Femeie decent?.Mam?.Gospodin?.Mereu atent? s? nu fiu "prea mult". Prea doritoare.Prea vie.Prea sincer?.Dar în mine, întotdeauna a existat o foame.Nu una de mâncare, nu una de lucruri, ci o foame de atingere, de priviri care ard, de momente care frâng timpul în dou?.O foame de a fi v?zut?, atins?, dorit? f?r? ru?ine.Mi-am tr?it via?a împ?r?it? între ce trebuie ?i ce simt.Între jur?mintele rostite la altar ?i trupul care cerea mai mult decât ceea ce primea.Nu pentru c? nu am fost iubit?.Ci pentru c? iubirea aceea nu ?tia s? vorbeasc? în limba pielii mele.Aceasta nu este o poveste cu eroi sau eroine.Nu este o justificare, nici o dram? lacrimogen?.Este, pur ?i simplu, o confesiune.O femeie.O via?? dubl?.O sete.O c?utare.Adev?rul spus în ?oapt?, în pat, în oglind?, în scrisori care nu au fost niciodat? trimise.Poate te vei reg?si.Poate te vei revolta.Sau poate vei închide cartea ?i te vei întreba dac? tu ai curajul s? spui adev?rul.Eu îl spun acum.F?r? masc?.F?r? mil?.Aceasta este confesiunea mea.?i o scriu nu pentru c? trebuie, ci pentru c? n-a mai r?mas nimic altceva de f?cut.