Exist? iubiri care tr?iesc în ?oapt?,?i altele care se aprind precum o tor?? în vântul lumii.Iubiri care nu au fost scrise în scrisori ori rostite în pledoarii înfl?c?rate, dar care au ars în tain?, cu o lumin? care nu se stinge.A?a a fost iubirea dintre Maria T?nase ?i Constantin Brâncu?i, o iubire sculptat? nu în marmur?, ci în cântec, nu într-un leg?mânt, ci într-o privire, într-o t?cere, într-un dor nem?rturisit.Ea, femeia cu voce de p?mânt reav?n ?i jale nesfâr?it?, s-a n?scut sub cerul Bucure?tiului, dar a purtat în glas toate v?ile ?i dealurile române?ti.El, b?rbatul care a plecat descul? din Hobi?a cu dalta în inim?, a modelat lumea întreag? în forme simple ?i divine.Unul a cântat durerea poporului, cel?lalt a cioplit-o.?i, cumva, f?r? s?-?i propun?, s-au întâlnit într-un moment suspendat între destin ?i întâmplare.Nu au fost niciodat? un cuplu în sensul lumesc al cuvântului.Nu s-au fotografiat ?inându-se de mân?, nu s-au c?s?torit, nu ?i-au dedicat poezii.Dar au împ?rt??it ceva mai adânc: o vibra?ie comun?, o în?elegere a frumuse?ii care nu se strig?, ci se p?streaz? ca un foc mocnit, în miezul t?cerii.Brâncu?i o asculta pe Maria ca ?i cum piatra i-ar fi vorbit.Iar Maria cânta pentru el ca ?i cum fiecare vers ar fi fost o lovitur? de dalta în eternitate.Aceasta nu este doar povestea a dou? destine artistice.Este o odisee a spiritului românesc.O poveste despre cum dou? suflete ?i-au g?sit oglindirea unul în cel?lalt, chiar ?i f?r? s? se posede.Despre cum vocea poate deveni sculptur?,?i piatra, cântec.Despre cum, uneori, iubirea cea mai adev?rat? este cea care nu se consum?, ci care r?mâne, ca o Coloan? a Infinitului, ca o doin? ce nu se sfâr?e?te niciodat?.Aceasta este Iubire Sculptat? în Cântec.O poveste adev?rat?.Sau poate doar o legend?.Dar una care, ca toate marile iubiri, merit? spus?.?i auzit?.?i sim?it?.