Cu mult înainte ca oamenii s? cunoasc? durerea, într-o lume neatin-s? de suferin?? ?i uitare, Zeii domneau peste toate cu o mân? nev?zut?.P?mântul era tân?r, soarele blând, iar inimile oamenilor nu cuno?teau nici teama, nici moartea.Nimeni nu plângea.Nimeni nu min?ea.Lumea era pur?, ca o gr?din? neatins? de vântul durerii.Îns? într-o clip?, ordinea aceasta s-a schimbat.Nu printr-un r?zboi.Nu printr-un cutremur.Ci printr-un simplu gest omenesc: o mân? care a deschis un vas.Se spune c? a fost pedeapsa zeilor.Al?ii spun c? a fost o lec?ie, o trezire.Dar to?i sunt de acord asupra unui singur lucru: în acel moment, când Pandora a ridicat capacul, lumea s-a schimbat pentru totdeauna.Din cutie, care nu era o simpl? cutie, ci o poart? între t?râmuri, s-au rev?rsat toate lucrurile pe care omenirea nu le cunoscuse pân? atunci: boala, tr?darea, mânia, gelozia, moartea.Ele au prins r?d?cin? în inimile oamenilor ?i au r?mas acolo de atunci.?i totu?i...ceva a r?mas în interior.Când Pandora, înfrico?at?, a încercat s? închid? vasul, un ultim duh, slab ?i t?cut, nu apucase s? ias?.Era Speran?a, mic?, fragil?, dar luminoas?.?i în acel moment, lumea nu s-a pierdut.Lumea a supravie?uit.Aceasta este povestea Pandorei.Nu doar despre o gre?eal?, ci despre curiozitate, c?dere ?i rena?tere.Despre ceea ce se pierde ?i despre ceea ce merit? p?strat.Este povestea unei lumi care înva??, cu fiecare genera?ie, s? tr?iasc? nu f?r? r?u, ci în ciuda lui.Iar cutia? Ea r?mâne deschis?.Nu pentru c? trebuie s? scape ceva din ea.Ci pentru c? în golul ei se afl? oglinda noastr?.?i poate, în acea t?cere adânc?, se mai aude înc? un ?oapt?
"Sper?."