Pe cerul dintre continente, acolo unde timpul se dilueaz? între fusuri orare ?i sufletul pare suspendat între lumi, a tr?it o femeie care a iubit cu o arip? de pilot ?i cealalt? de mam?.Numele ei era Élodie Moreau, un nume rostit cu respect în avia?ie, dar rostit cu team?, dor sau admira?ie t?cut? în vie?ile celor pe care i-a atins f?r? a r?mâne niciodat? pe deplin.A fost ofi?er, so?ie, iubit?, amant?, c?l?toare.A fost un puzzle de identit??i, construit cu migal?, din piese riscante ?i fragmente de adev?ruri ascunse.În fiecare ?ar?, în fiecare dragoste, a l?sat o urm?.Uneori, urma era un zâmbet într-o fotografie, alteori era un copil, o fiic? n?scut? dintr-o clip? de pasiune ?i abandonat? în bra?ele unui tat? iubit.?apte fiice.?apte lumi.?apte continente ale inimii.Povestea aceasta nu e una obi?nuit?.Nu începe cu un "a fost odat?" ?i nici nu se încheie cu "?i-au tr?it ferici?i pân? la adânci b?trâne?i".Este, mai degrab?, un jurnal scris în t?cere, pe marginea h?r?ilor aeronautice, în calendare ascunse, în scrisori netrimise ?i zboruri care nu ap?reau niciodat? în registrele oficiale.Este o confesiune smuls? dintr-o via?? dubl?, uneori tripl?, în care minciuna a fost singura form? de protec?ie.În ziua în care ?i-a spus povestea, Élodie nu a cerut iertare.Nu s-a ap?rat. A privit în camer?, a înregistrat vocea ?i a spus adev?rul, crud, profund, uman.Pentru prima dat?, nu a fost pilotul impecabil, femeia de fier, so?ia loial? sau mama absent?.A fost ea.O femeie care a tr?it sfidând regulile gravita?iei, nu doar ale zborului, ci ?i ale inimii.Aceasta este Marea M?rturisire.Nu pentru a judeca.Nu pentru a scuza.Ci pentru a în?elege cât de departe poate zbura o femeie când nu are voie s? aterizeze nic?ieri.