A?tept s? scriu cartea aceasta de foarte mul?i ani. ?i nici chiar acum, când scriu primele litere, nu ?tiu dac? o voi termina. Sau dac?, pur ?i simplu, o voi scrie vreodat?. Dar scriu aceste rânduri ca s? nu uit, când voi fi mai mare decât Garcia Marquez, de unde a pornit totul.

A?a c? aceast? carte e scris? ÎN PRIMUL RÂND pentru Geani. Niciodat? nu am apucat s? îi spun c? nu am meritat atât de mult ?i întotdeauna voi tr?i cu regretul c? odat?, demult, am l?sat plângând, într-un col? de strad?, o fat? mic? ?i negricioas?.

Cel?lalt motiv este prietenul meu Marius Palcu, pompierul ucis în permisie de c?tre poli?ia român?, pompier a c?rui singur? vin? a fost c? era îmbr?cat în uniform? într-un moment în care poli?i?tii din capital? c?utau o uniform? verde.

?i poate ?i pentru Majorul Cristi Fugaciu, care, f?r? s? ?tie, a f?cut b?rbat din turcul s?u favorit.

Nu în ultimul rând, scriu lucrurile astea pentru c? acum sunt lini?tit. În umbra Lunei.